Pe 7 septembrie 2026, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD) a organizat o întâlnire online cu reprezentanții unităților protejate autorizate din România, având ca temă modificarea legislației, problemele existente în funcționarea sistemului și soluțiile necesare pentru ca acest mecanism să își îndeplinească în mod real misiunea: integrarea socio-profesională a persoanelor cu dizabilități.
Întâlnirea a fost solicitată inițial de ADV România, RISE România și Grupul de lucru al unităților protejate, iar decizia ANPDPD de a extinde consultarea către toate unitățile protejate autorizate din țară este una pe care o salutăm. Orice reformă serioasă a acestui domeniu trebuie să se bazeze pe dialog, date, experiența practică a celor care lucrează în sistem și, mai ales, pe interesul persoanelor cu dizabilități.
La întâlnire a participat și Angela Achiței, în calitate de președinte al ADV România Group și reprezentant al Observatorului de Integritate al Unităților Protejate din România, prezentând atât date statistice privind evoluția sectorului, cât și problemele pe care le-am identificat în ultimii ani în funcționarea mecanismului UPA.
Reforma UPA trebuie să pornească de la persoana cu dizabilități, nu de la forma juridică
Poziția noastră este clară: reforma sistemului unităților protejate autorizate este necesară și urgentă, însă ea nu trebuie construită pentru a proteja o anumită formă juridică – ONG sau societate comercială – ci pentru a proteja și susține persoana cu dizabilități.
Facilitățile create de stat trebuie să producă rezultate sociale concrete: locuri de muncă reale, activitate economică reală desfășurată de persoanele cu dizabilități, venituri decente, dezvoltarea competențelor, autonomie și integrare socio-profesională.
Nu susținem eliminarea societăților comerciale din mecanismul UPA. Susținem însă criterii unitare, transparente și exigente privind impactul social, indiferent de forma juridică a unității protejate.
Orice entitate – ONG sau SRL – care demonstrează că realizează integrare profesională reală, că persoanele cu dizabilități desfășoară efectiv activitățile pentru care unitatea beneficiază de mecanismul prevăzut de Legea nr. 448/2006, că oferă condiții de muncă echitabile și că produce impact social trebuie să poată funcționa și să fie susținută.
În egală măsură, mecanismul nu trebuie să permită ca persoana cu dizabilități să devină doar justificarea formală pentru realizarea unor volume comerciale disproporționate față de munca pe care aceasta o prestează efectiv.
Cifrele sectorului arată de ce avem nevoie de reguli mai clare
Sectorul unităților protejate a crescut foarte rapid în ultimii ani. Potrivit datelor analizate în cercetările ADV România, numărul unităților protejate autorizate a crescut de la 19 în 2021 la 72 în 2022, 146 în 2023 și 406 în 2024.
În 2024, unitățile protejate aveau în total 2.657 de angajați, dintre care 1.739 erau persoane cu dizabilități, reprezentând aproximativ 65% din totalul salariaților.
Datele disponibile pentru mai 2025 indicau deja 438 de unități protejate autorizate, 2.898 de angajați, dintre care 1.914 persoane cu dizabilități, și o cifră de afaceri de aproximativ 120,9 milioane de euro.
Creșterea economică a sectorului este binevenită dacă se transformă într-o creștere proporțională a oportunităților de muncă pentru persoanele cu dizabilități. Problema apare atunci când cifra de afaceri și volumul achizițiilor realizate prin mecanismul UPA cresc fără o evoluție comparabilă a numărului și calității locurilor de muncă create.
Când cifra de afaceri crește, trebuie să crească și impactul social
Analiza datelor aferente anului 2025 evidențiază o concentrare și mai accentuată a activității economice în rândul unui număr redus de unități protejate autorizate: aproximativ 5% dintre UPA absorb circa 50% din fondurile utilizate prin mecanismul achizițiilor de la unități protejate, dar generează doar aproximativ 10% din locurile de muncă din sector. Această disproporție majoră între volumul economic concentrat și numărul locurilor de muncă create trebuie să reprezinte un semnal important pentru autorități și să determine o analiză atentă a impactului social real produs prin mecanismul UPA.
Această disproporție nu reprezintă, în sine, dovada unei încălcări a legii. Este însă un indicator de risc care justifică verificări și o analiză aprofundată a impactului social.
Dacă statul creează un mecanism fiscal cu scop social, succesul lui nu poate fi evaluat exclusiv prin cifra de afaceri realizată.
Trebuie să știm câte persoane cu dizabilități sunt angajate, ce activități desfășoară efectiv, câte ore lucrează, ce venituri obțin, ce competențe dezvoltă, ce sprijin primesc și care este valoarea adăugată creată efectiv prin munca lor.
Trebuie să prevenim folosirea dizabilității ca simplu instrument comercial
În cadrul întâlnirii a fost ridicată și problema capacității unor ONG-uri de a îndeplini standardele necesare pentru autorizarea ca furnizori de servicii sociale sau pentru licențierea serviciilor destinate persoanelor cu dizabilități.
De aici rezultă o întrebare pe care consider că trebuie să avem curajul să o punem:
Dacă o organizație nu îndeplinește standardele necesare pentru a furniza servicii sociale persoanelor cu dizabilități, care sunt garanțiile că aceasta are capacitatea organizațională, profesională și etică necesară pentru a utiliza munca persoanelor cu dizabilități într-un mecanism economic susținut prin importante facilități?
Aceeași exigență trebuie aplicată și societăților comerciale.
Nu trebuie să construim o confruntare artificială între ONG-uri și SRL-uri. Trebuie să construim mecanisme care să prevină exploatarea prin muncă și utilizarea formală a dizabilității pentru accesarea unei piețe create printr-o facilitate fiscală.
Observatorul de Integritate a semnalat în ultimii ani practici care necesită o atenție sporită din partea autorităților: volume comerciale dificil de corelat cu numărul de angajați și activitatea acestora, productivități foarte ridicate raportate la numărul persoanelor implicate, intermedierea unor produse și utilizarea unor mecanisme de leasing sau închiriere în situații în care trebuie verificată contribuția efectivă a persoanelor cu dizabilități la realizarea produsului sau serviciului deductibil.
Riscurile nu sunt doar teoretice. Într-un caz documentat de Observator pe baza unui act ANAF, în urma unei inspecții fiscale s-a stabilit recuperarea la buget a 249.457 lei aferenți unor achiziții realizate printr-o unitate protejată, în contextul în care bunurile proveneau de la entități care nu erau unități protejate și nu erau realizate prin activitatea proprie a persoanelor cu dizabilități angajate în UPA.
Nu este suficient să numărăm contractele de muncă. Trebuie să măsurăm integrarea
Controlul unei unități protejate nu ar trebui să se limiteze la existența contractelor individuale de muncă și la verificarea procentului de persoane cu dizabilități.
Avem nevoie de un sistem de monitorizare care să urmărească întregul lanț: munca efectiv prestată de persoanele cu dizabilități, legătura acesteia cu produsele și serviciile comercializate ca deductibile, cifra de afaceri realizată prin mecanismul UPA, condițiile și timpul de muncă, nivelul de salarizare, sprijinul oferit angajaților și impactul socio-profesional obținut.
Inclusiv în achizițiile publice responsabile social pot fi utilizate criterii care urmăresc numărul locurilor de muncă create, angajarea persoanelor vulnerabile, formarea profesională, condițiile echitabile de muncă, reinvestirea profitului în misiunea socială și demonstrarea faptului că bunurile sau serviciile sunt realizate prin activitatea persoanelor din grupurile vulnerabile.
Ce am solicitat ANPDPD
În urma întâlnirii din 7 septembrie, am transmis ANPDPD prezentarea cu datele statistice discutate, observațiile și propunerile noastre privind proiectul de lege și amendamentele aflate în dezbatere, precum și o prezentare a neregulilor și vulnerabilităților identificate în piața unităților protejate.
Considerăm prioritare trei direcții de intervenție:
- Elaborarea unor norme clare de aplicare a noilor prevederi privind unitățile protejate, astfel încât regulile să fie aplicate unitar și predictibil și să nu genereze noi vulnerabilități sau modalități de eludare a scopului legii. Este esențial ca normele de aplicare să clarifice fără echivoc ce înseamnă activitatea proprie a persoanelor cu dizabilități, care sunt condițiile în care produsele și serviciile pot fi comercializate prin mecanismul UPA și cum poate fi demonstrată contribuția efectivă a angajaților cu dizabilități.
- Constituirea unui grup de lucru interinstituțional pentru elaborarea unui mecanism comun de control și monitorizare a UPA, cu implicarea ANPDPD, ANAF și AJPIS/Inspecției Sociale. Este necesar să fie definite clar competențele instituțiilor, indicatorii de risc și de impact social, procedurile de control și mecanismele de schimb de date între autorități. Controlul trebuie să depășească verificarea formală a contractelor de muncă și a procentelor prevăzute de lege și să urmărească activitatea efectivă a persoanelor cu dizabilități și impactul social produs.
- Susținerea de către ANPDPD a proiectului de lege L387/2026 aflat în dezbatere în Parlament, astfel încât reforma cadrului de funcționare a unităților protejate să poată fi dusă la bun sfârșit. Considerăm important ca autoritatea publică centrală responsabilă de protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități să susțină o reformă care readuce mecanismul UPA la scopul pentru care a fost creat: integrarea socio-profesională reală a persoanelor cu dizabilități, prin muncă efectivă, locuri de muncă sustenabile și impact social demonstrabil.
Am reiterat, totodată, solicitările transmise anterior către ANPDPD privind publicarea raportului centralizat privind activitatea unităților protejate pentru anul 2025 și comunicarea rezultatelor controalelor efectuate la unitățile protejate.
Accesul la aceste informații este esențial. Nu putem construi politici publice solide dacă nu cunoaștem dimensiunea reală a pieței, rezultatele controalelor, neregulile constatate și, mai ales, raportul dintre facilitățile utilizate și impactul social produs.
Proiectul de lege L387/2026 – o oportunitate pentru reașezarea sistemului UPA
În acest context, un rol important îl are propunerea legislativă L387/2026 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Proiectul a fost inițiat și promovat în Parlament de deputatul USR Alin-Bogdan Stoica, alături de un grup de parlamentari co-inițiatori.
Este important că această inițiativă aduce în centrul dezbaterii parlamentare exact problema pe care ADV România și Observatorul de Integritate o semnalează de mai mult timp: unitățile protejate trebuie reașezate în jurul scopului pentru care acest mecanism a fost creat – integrarea socio-profesională a persoanelor cu dizabilități.
Potrivit fișei legislative a Senatului, Consiliul Legislativ a emis aviz favorabil asupra propunerii, iar Consiliul Fiscal și-a transmis opinia. La 3 septembrie 2026, Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital din Senat a transmis un aviz negativ.
Pe 8 septembrie 2026, proiectul L387/2026 s-a aflat pe agenda Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială din Senat și a primit un aviz favorabil; comisia a fost sesizată pentru întocmirea raportului asupra proiectului. Continuarea parcursului parlamentar reprezintă un moment important pentru reforma cadrului de funcționare a unităților protejate.
Salutăm acest proces și considerăm esențial ca forma finală a legii să păstreze obiectivul fundamental al reformei: mai multă integrare prin muncă și mai puține posibilități de utilizare formală sau pur comercială a statutului de unitate protejată.
Nu ONG versus SRL. Ci impact social real versus utilizarea formală a mecanismului
Dezbaterea privind reforma unităților protejate riscă să fie redusă la o confruntare între ONG-uri și societăți comerciale. Considerăm că aceasta este o pistă greșită.
Criteriul final trebuie să fie persoana cu dizabilități și impactul produs în viața acesteia
O unitate protejată care creează locuri de muncă reale, plătește corect oamenii, adaptează locurile de muncă, dezvoltă competențe, oferă sprijin și realizează produse sau servicii prin munca efectivă a persoanelor cu dizabilități trebuie susținută, indiferent dacă este organizată ca ONG sau societate comercială.
În schimb, modelele construite predominant pe intermediere, optimizare fiscală sau utilizarea formală a muncii unei persoane cu dizabilități pentru justificarea unor volume comerciale disproporționate față de contribuția acesteia trebuie prevenite și, acolo unde există încălcări ale legii, sancționate.
Unitățile protejate corecte au și ele nevoie de această reformă. Lipsa unor reguli clare și a unui control eficient creează concurență neloială inclusiv pentru acele UPA care investesc realmente în oameni, infrastructură, adaptarea locurilor de muncă și integrare profesională.
În final, nu forma juridică trebuie să determine cine merită să funcționeze în acest mecanism, ci capacitatea de a demonstra că facilitatea acordată de stat produce efectul social pentru care a fost creată.
Avem nevoie de unități protejate puternice. Dar puterea lor trebuie măsurată și prin viețile pe care le schimbă
România are nevoie de unități protejate. Pentru multe persoane cu dizabilități, acestea pot reprezenta o oportunitate reală de acces la muncă, venit, autonomie, competențe și participare în comunitate.
Dar existența unei facilități fiscale presupune și o responsabilitate pe măsură.
Fiecare leu utilizat prin acest mecanism trebuie să poată fi corelat, într-o măsură rezonabilă și verificabilă, cu muncă, locuri de muncă și impact social pentru persoanele cu dizabilități.
De aceea, reforma nu trebuie să slăbească unitățile protejate care își îndeplinesc misiunea. Dimpotrivă. Trebuie să le protejeze de concurența neloială, să le ofere predictibilitate și să crească încrederea companiilor și instituțiilor care cumpără responsabil de la UPA.
ADV România și Observatorul de Integritate al Unităților Protejate din România își reafirmă disponibilitatea de a participa la grupurile de lucru și la procesul de îmbunătățire a legislației, punând la dispoziția autorităților experiența practică, datele și analizele acumulate în ultimii ani.
Miza acestei reforme nu este cine câștigă o dezbatere între ONG-uri și SRL-uri. Miza este dacă România va reuși să transforme mecanismul unităților protejate într-un instrument mai puternic, mai transparent și mai corect pentru integrarea prin muncă a persoanelor cu dizabilități.
Iar acesta trebuie să rămână criteriul după care vom judeca succesul viitoarei legi.
Material realizat de Angela Achiței
Antreprenor social & Președinte ADV România Group
Fondator al Observatorului de Integritate al Unităților Protejate din România
Parcursul proiectului legislativ L387/2026 poate fi urmărit pe site-ul Senatului României: Fișa proiectului L387/2026
